Discussion:Roseau

Stuful

Se numește «stufăriș» ansamblul reunit de diverse plante de sol umed de talie destul de mare, cu tijă goală și rigidă, mai mult sau mai puțin lemnoasă. Acesta este un termen ambiguu , care , în general, în franceză , poate desemna familia Poaceae (sau graminee [ este o familie de plante erbacee (rar lemnoase) monocotiledonate, cu rădăcina fasciculată, cu tulpina formată din noduri și internoduri, cu inflorescența în formă de spic; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. Familia conține între 9.000-10.000 de specii de plante.]), aparținând în special genurilor Arundo și Phragmites . Un loc plantat cu stuf este un stufăriș , [este o zonă unde crește stuf în densitate relativ mare. Stufărișurile sunt situate de obicei la marginea unor bălți sau lacuri, în brațe moarte ale râurilor sau în zonele deltaice.] foarte bogat, în special pentru fauna aviară. stuf Denumirea comună sau numele vernacular ambiguu: Numele « stuf » se aplică în limba franceză pentru mai mulți taxoni în mod distinct.

Stufiș în estuarul Senei, la sud de Le Havre , Sena-Maritimă Taxa afectată Printre speciile familiei Poaceae  : • Genuri: • Arundo • Phragmites • Specii: • Phalaris arundinacea L. • Cortaderia selloana Asch. & Graebn. • Calamagrostis epigejos (L.) Roth • Calamagrostis arundinacea (L.) Roth • Ammophila arenaria (L.) Link Printre plantele familiei Acoraceae  : • Specii: • Acorus calamus L. Printre plantele familiei Typhaceae  : • Specii: • Typha latifolia L.

Sumar

 [maschează] 

•

  1 Etimologia

2 Stuful obișnuit sau stuful mic 3 Stuful mare sau stuful de Provence 4 Iarba stufului sau stuful de stâncă  5 Alte tipuri de stuf 5.1 Stuful aromatic 5.2 Stuful cu pene sau iarba de pampa 5.3 Stuful pădurilor 5.4 Calamagrostida stuful fals sau stuful munților 5.5 Stuful nisipurilor 5.6 Stuful șanțurilor 6 Prelucrarea stufului 7 În artă 7.1 7.1Calendarul republican 8 8 Note și referințe 9 9 Vezi de asemenea 9.1 Articole conexe 9.2 Legături externe

Etimologia [modifică | modifică codul] Termenul “stuf” este derivat din franceza veche ros “stuf”, atestat în secolul al XI-lea (încă și mai devreme în forma raus la sfârșitul secolului al X-lea), printr-o formă intermediară “rosel”, diminutiv având terminația în -el> -apă. Termenul apare în glose1 începând cu secolul al IX-lea pentru a traduce termenii latini arundo și calamus. Aceasta scoboară din franca veche de jos *raus -, care derivă din germanicul occidental *rauz-1, același cuvânt ca și germanicul oriental conform goticului raus. El a dat prin rotacism, germanul Rohr «furtun» (conform vechii germane de sus, rôr a desemnând, de asemenea, stuful, sens accesând iar la cuvântul german Rohr, conform termenului Schilfrohr “stuf”). Îl găsim asociat într-o formă frecventă numelui germanic de pârâu *bakiz (conform olandezului beke, germanului Bach «pârâu») în toponimele din nordul Franței, cum ar fi: Robecq, Roubaix, Rebecq, Rebais, Rebets, etc. și al tipurilor toponimice Rosay, Rosoy, și Rosière, toate având toate înțelesul de «stufăriș». Celelalte limbi romanice, cu excepția occitanei deținând de asemenea și termenul german, reține numai termenii prelatini sau latini (latinul canna, rezultat din greacă κα'ννα, kanna), din care occitanul canavera, canna, caravena (dial) rausa, rausèl; în italiană cannuccia, canna; în corsicană canna; spaniolă carrizo, caña, în portugheză cana, caniço, în catalană canya etc. Stuful obișnuit sau stuful mic

[modifică | modifică codul] Denumire științifică: Phragmites australis (Cav.) Trin. ex Steud. Familia Poaceae (sau Gramineelor), subfamilia Arundinoideae, clasa Arundineae. Numit de asemenea, stuful roșu, această plantă este foarte frecventă pe toată planeta, în solurile relativ reci și umede, de-a lungul râurilor, lacurilor și iazurilor. Stuful obișnuit iubește solurile nisipoase, rezistă stagnării în apă, dar este sensibil la sare. Descrierea: plantă perenă [putând trăi mai mulți ani], cu tulpini ce cresc la o înălțime de la 1,5 până la 3 metri, cu ⌀ de 10 mm, ușor casantă, având frunze alungite, late de 1 până la 3 cm, de un verde pal. Inflorescențele se grupează în partea terminală a tulpinii de panicule în formă de ciorchine colorați brun-purpuriu. Această plantă se înmulțește prin numeroșii ei lăstari răsăriți din tijele ei subterane. Utilizare: inflorescențele au fost folosite pentru a face mături mici. Planta poate fi utilizată pentru a stabiliza zonele predispuse la eroziune, ea fiind de asemenea considerată ca fiind o plantă invazivă. Stuful mare sau trestia de Provence [modifică | modifică codul] Denumirea științifică: Arundo donax L. Familia Poaceae (sau Gramineelor), subfamilia des Arundinoideae, clasa Arundineae. Este de asemenea numit stuful cu fus. Este o plantă perenă, originară din zonele umede din regiunile mediteraneene, ale Orientul Mijlociu și Africa de Nord, naturalizată în cea mai mare parte a lumii. Îi plac solurile proaspete, dar nu rezistă șederii în apă. Descriere: plantă cu tulpină lemnoasă, cu diametrul de 2 până la 3 cm, foarte robustă, cu o înălțime de 2 până la 5 metri, cu frunze înguste, alungite cu o lățime variabilă de 3 până la 5 cm. Inflorescențele sunt formate dintr-un set de flori aranjate într-o anumită ordine pe o axă comună cu inflorescența pornind de la o gamă coloristică de la un verde deschis până la purpuriu. Planta se înmulțește prin lăstari ieșiți din tulpini subterane târâtoare. Utilizare: tulpinile sunt foarte utilizate pentru fabricarea lansetelor de pescuit, de garduri, șpalieri. Prin îndoire, stuful mare se folosește pentru coșuri, fabricarea ambalajelor ... Lemnul tulpinilor prin sculptare se transformă în instrumente de suflat: în Cogolin, în Provence, în Golful Maurilor, prelucrarea stufului devenise o specialitate ( și încă o mai are), în interiorul unei benzi de coastă de la Fréjus la Ollioules, ceea ce face din departamentul Var cel mai important producător de bastoane din Provence pentru fabricarea instrumentelor muzicale eoliene. Trestiile din Provence servesc, de asemenea, pentru a face garduri (rogojini) pentru a diminua forța vântului (în livezile și grădinile piețelor din Provence, zona văii Rhône, în plus prin influența arborilor Cupressus [este un gen de conifer din familia Cupressaceae]). Planta însăși este deseori plantată pentru a forma gard viu (perdele de protecție contra vântului și de menținere a umidității solului), sau pentru a stabiliza țărmurile împotriva eroziunii, ori pentru reținerea nisipului pe litoral. Lăstarii tineri sunt o hrană destul de bună pentru animale. Această plantă, din nefericire, tinde să invadeze marginile cursurilor de apă ca urmare a introducerii acesteia. Având în vedere dificultățile și costurile de eradicare a acesteia, este preferabil să nu se introducă pe amplasamente în apropierea zonelor naturale. Sunt preferate mai multe specii locale. Acest stuf poate, de asemenea, constitui materie primă în industria celulozei. Unele soiuri cu frunze pestrițe sunt ornamentale. Tulpinile subterane au proprietăți diurtice. Iarba stufului sau stuful de stâncă

[modifică | modifică codul] 

Denumire științifică: Phalaris arundinacea L. Familia Poacee (sau a Gramineelor), sub-familia Pooideae, clasa Aveneae. Plantă perenă a zonelor umede, obișnuită în Europa, în Asia și în nordul Africii, cu o înălțime variind între 0,75 la 1,5 m înălțime, cu inflorescența terminală destul de răspândită. Rizomii ei sunt foarte ramificați generând lăstari care înmulțesc planta. Se utilizează în principal ca așternut sau ca hrană de calitate inferioară. Un soi ornamental este cunoscut ca stuf dispus asemenea unui mănunchi de pene pestrițe servind ca podoabă la un chipiu, la un coif, etc. Această specie este, de asemenea, cunoscută ca fiind singurul gen Phalaris care conține DMT, o substanță halucinogenă puternică. Alte varietăți de stuf [modifică | modifică codul] Stuful aromatic [modifică | modifică codul] Numele științific : Acorus calamus L. Familia Acoracee. Acesta este acorus calamus sau acorus odorant numit de asemenea și stuf mirositor. Plantă perenă, originară din Asia temperată, a fost introdusă în Europa spre secolul al XVI-lea, care crește în râuri și iazuri. Folosită uneori pentru ornamentarea anumitor zone de apă, este o plantă otrăvitoare. În Biblie, stuful aromatic intră în compoziția parfumului consacrat lui Dumnezeu de către Moise (Ieșire 30,23). Cu toate acestea, este cu siguranță o altă plantă parfumată, Moise fiind în mijlocul deșertului. Este de asemenea cunoscut faptul că această plantă a fost adesea utilizată pentru fabricarea de funii și țesături. Stuful cu pene sau iarba de pampa [modifică | modifică codul] Numele științific : Cortaderia selloana (Schult. & Schult.f.) Asch. & Graebn. Familia Poacee, sub-familia Danthonioideae, clasa Danthonieae. Plante ornamentale originare din America de Sud. Fragmitele și obligeană (Acorus calamus) sunt folosite în lagune pentru capacitățile lor de depoluare. Stuful de pădure [modifică | modifică codul] Numele științific : Calamagrostis epigejos (L.) Roth Familia Poaceae, sub-familia Pooideae, clasa Aveneae. Plante perene ale pădurilor și pășunilor umede, cu rizom dezvoltat pe direcție orizontală, de 0,7 până la 1,2 m înălțime, numită de asemenea stuful de pământ sau stuful dealurilor, larg răspândită în Europa și Asia. Calamagrostida stuful fals sau stuful munților [modifică | modifică codul] Numele științific : Calamagrostis arundinacea (L.) Roth Familia Poaceae, sub-familia Pooideae, clasa Aveneae. Plantă perenă a pădurilor de munte, spontană în Europa și Asia, de aproximativ 1,2 m înălțime. Stuful nisipurilor [modifică | modifică codul] Numele științific : Ammophila arenaria (L.) Link Familia Poaceae, sub-familia Pooideae, clasa Aveneae. Este plantă perenă cu dimensiuni între 0,4 până la 1 m înălțime, cu rădăcini subterane foarte lungi, orizontale care perpetuează planta. Frunzele rigide, conice înguste și alungite, se înfășoară pe marginea limbului (partea lată a frunzei, legată de ramură sau de tulpină prin codiţă). Această plantă este foarte folosită pentru a fixa dunele. Tijele sunt folosite pentru a face acoperișuri cu stuf sau pentru a face rogojini. Stuful șanțurilor [modifică | modifică codul] Numele științific : Typha latifolia L. Familia Typhaceelor.

În absența unor erbivore de talie mare sau a castorilor, stuful tinde în mod natural să invadeze anumite șanțuri sau iazuri de mică adâncime, împingând de la periferie spre centru. Acest fenomen, numit «aterizare», este la originea tourbăriilor alcaline. Cunoscută de asemenea, ca Typha latifolia (papură) [este o plantă erbacee perenă, din genul Typha] cu frunze mari], pe vaste întinderi de apă, de dimensiunea unei baghete, papură, această plantă este foarte comună pe toată planeta, în zonele umede. Ea atinge o înălțime de 1 până la 2 metri și prezintă o inflorescență în formă de două spice neramificate cu flori sau semințe apropiate de tulpina principală, purtate de aceeași tulpină, cu spicul, staminat (masculin) de dimensiune mult mai redusă, depășește pistilul (feminin), de culoare brun întunecat, lung de aproximativ 15 cm și de circa 2 cm în diametru. În timpul iernii, se poate confecționa un material cu textură apropiată de cea a bumbacului din aceste semințe, care, spre exemplu, în America de Nord este folosit pentru a produce scutece absorbante pentru bebelușii amerindieni. Este o plantă perenă care, prin rizomi, dă multe respingeri. Creșterea subterană a plantei contribuie la decolmatarea și aerarea vaselor, permițând o operațiune de purificare a apei, chiar și în timpul iernii, când vegetația este în repaus, prin bacteriile care trăiesc pe rădăcini. Păpurișurile de mari dimensiuni adăpostesc multe păsări, printre care stârcul, dar acest habitat a tot regresat în ultimele trei secole odată cu desecările și cultivarea zonelor umede. Utilizări: ornamentarea bunurilor cu destinație fluvială ori maritimă; realizarea de acoperișuri, rogojini ... Lăstarii tineri sunt comestibili, precum și rizomii. Prelucrarea stufului [modifică | modifică codul] Stuful este folosit pentru a fabrica des cilindrii destinați instrumentelor muzicale și instrumente muzicale și pentru a face flaute. Este, de asemenea, folosit pentru coșuri de împletit sau pentru fabricarea de măturări. Cândva acesta a fost folosit drept covr așezat pe pământ pentru a optimiza circulația pe solul foarte noroios. În Anzi, și în special peste în și în jurul lacului Titicaca, unele popoare folosesc timp de 5.000 de ani o trestie locală (totora) pentru a face bărci (caballitos), case, vele și multe obiecte de uz cotidian. Ca plantă macrofit1, trestia este utilizată și în unele sisteme de stații de tratare a apelor reziduale. 1 Macrofitul este un termen generic destinat pentru a nominaliza toate plantele acvatice vizibile cu ochiul liber.

  Timp de mii de ani, stuful a furnizat materialele pentru acoperirea a multor acoperișuri, cum ar fi cel al acestei cabane normande

În arte [modifică | modifică codul] “Omul este o trestie gânditoare”. (Blaise Pascal); Trestia și măslinul, Fabula lui Esop Stejarul și papura, fabula lui Jean de La Fontaine, adaptată aceleia a lui Esop Stejarul și papura, fabula lui Jean Anouilh, adaptată fabulei lui La Fontaine; spre deosebire de acesta din urma, Anouilh îi dă câștig de cauză stejarului. Stejarul și papura, cântec al formației “Cowboys Fringants” de pe albumul L'Expedition, adaptat fabulei lui La Fontaine. Calendarul republican [modifică | modifică codul] În calendarul republican, numele stufului era asociat celei de-a 23-a zi a lunii Frimaire. În România, luna ianuarie, popular, se numește Gerar. Wikipédia:Pages à fusionner Articles connexes Stuf - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Stuf ACCUN TEXTE NE M APARTIEN MAIS SEULEMENT LA TRADUCSION.

C EST A VOUS DE DECIDER SI VOUS EFFACE OUI OU NON L ARTICLE PRESENTE EN DISCUSSION. BONNE CHANCE DANS VOTRE DECISION!

Raus George de Boiu Mare (discuter) 14 octobre 2017 à 20:38 (CEST) Raus George de Boiu Mare (discuter) 14 octobre 2017 à 20:38 (CEST) Raus George de Boiu Mare (discuter) 14 octobre 2017 à 20:38 (CEST) Raus George de Boiu Mare (discuter) 14 octobre 2017 à 20:38 (CEST)